Mai țineți minte comuniștii? Știți voi, aceia încă neinterziși în România. Guvernul și Parlamentul au dat rapid lege să interzică legionarii și naziștii, dar au lăsat în pace comuniștii. Ori nu cred că este vreo diferență între aceste doctrine. Milioanele de victime ale naziștilor sunt la fel ca milioane de victime ale comuniștilor. Dar acest editorial nu este despre o lecție de istorie, ci despre o situație care trenează nerezolvată de aproape doi ani de zile la Filarmonica de Stat Sibiu. Niște greviști, pe care îi voi numi comuniști, fac legea junglei acolo. Cu grevele lor anunțate din scurt, pe lege, o lege permisivă cu mișcările comuniste, că doar suntem un stat, încă, se pare, cu prea mulți comuniști la putere.
Grevele și distrugerile concertelor la Filarmonică de către comuniști au fost primite la început cu uimire de public și presă. Apoi ca ceva interesant de o parte a presei. Nu de către mine. Nu cred că greva este soluția, ci instanța, negocierile etc. Doar dacă nu ai alte interese cu aceste greve… Apoi a apărut frustrarea și nervii publicului plătitor de bilete. A urmat ratarea unei gale dedicată tinerilor interpreți. Astăzi era cât pe ce să se rateze un mare spectacol de balet și muzică pentru copilași. Da, noroc că în locul comuniștilor care au refuzat să cânte, a pus managerul o înregistrare. Și a sunat chiar mai bine decât știu comuniști să cânte.
Se știe că în istoria ultimilor 100 de ani, artiștii au fost adesea apropiați de comunism. Li se părea ceva interesant. În 2025 să mai ai gândire comunistă mi se pare retrograd. Mai ales în România care a experimentat comunismul. Lupta sindicală de la Filarmonică nu are nimic de-a face cu mult invocatul Contract Colectiv de Muncă. S-a prins toată lumea, chiar și presa care inițial îi susținea pe comuniști. Este doar o răfuială a familiei Fernandez cu actualul manager Lupeș. Atât.
Despre familia Fernandez am mai scris. Acum nici nu am alte așteptări de la un ins născut în Cuba comunistă, mutat în Mexic și apoi prin Europa de vest și la fine aterizat în România la Sibiu. Provenit dintr-o familie cubano-rusă. O investigație asupra genezei familiei sale arată persoane dedicate comunismului. Crescut într-un așa mediu este firesc să ducă mai departe tradiția comunistă și să o re-aducă în România. Doar că nu mai prinde la români. Poate la unii instrumentiști care nu pot să își depășească condiția de provinciali.
Dar nici nu mă interesează apucăturile comuniste ale acestor așa ziși sindicaliști manipulați pe la spate de acest cubano-rus. Mă deranjează foarte mult, însă, cum distrug o instituție cu bună știință. Cum răpescu bucuria unui concert publicului. Și mă irită la culme când văd că se folosesc chiar și de copii pentru interesele lor meschine.
Rușine! Astăzi copiii au văzut Spărgătorul de nuci pe o muzică înregistrată. Pe când spărgătorul de greve?!
