Sindicatele au un rol important în relația de muncă din România. Atât de important, că mulți lideri sindicali sunt înregimentați și folosiți politic. Sindicaliști de ieri, devin directori mâine sau chiar ajung prin ministere. Dar principiul de bază al luptei sindicale se pierde în derizoriu și jocuri de culise. Să analizăm cazul de la Filarmonica de Stat Sibiu.
După ce Cristian Lupeș a ajuns manager la Filarmonica de Stat Sibiu, în urma unui concurs, sindicatul de acolo și-a umflat mușchii. Mai întâi cu sesizări, reclamații. Au urmat procese, pentru că angajații la stat își permit să dea în judecată instituția pentru orice drept care cred că li se cuvine. Apoi a început campania de denigrare publică și atacul la imaginea instituției.
Un crescendo care nu știm unde se va termina. Pentru că lucrează la stat. La privat, soluția era simplă. Aduci prejudicii de imagine firmei, zbori! Cu tot cu sindicat.
Ca să înțelegem subiectul deselor scandaluri între acest sindicat și managerul Filarmonicii, trebuie spus din start că aproximativ o treime din angajații instituției sunt membrii. Parte instrumentiști, parte personal adiacent.
Nici pe vremea când manager era Bojin, relația cu sindicatul nu era prea bună. Mereu se cereau drepturi prin instanțe. Dar acum, procesele nu mai sunt suficiente, se pare, pentru lupta sindicală. S-a trecut la atacuri prin presă.
Asta, deși, Lupeș nu a pomenit, anterior, nimic, în spațiul public, de toate procesele la care este supusă instituția din partea sindicaliștilor. Nici de zecile de reclamații. Cei care au făcut primul pas au fost sindicaliștii.
La fiecare mare eveniment de imagine al instituției au emis și ei comunicat de presă. Au protestat. Dar pentru ce protestează sindicaliștii?
În general, un sindicat apără drepturile salariaților. Dreptul la salariu, la sporuri, prime etc. – așa cum știm, la stat, este plin de asemenea extra -plăți la salarii. Dar, sindicaliștii de la Filarmonică au salarii mari. Cel mai nou angajat ia peste 4.000 lei și ajung mulți la 15.000 lei. Pe lună.
Sindicaliștii se plâng că stau la serviciu prea mult la repetiții. Ei spun că doar 4 ore pe zi au la Filarmonică, restul sunt studiu personal. Ce te faci, dacă dai de un manager cu pretenții muzicale mai mari și nu doar tipice unui oraș de provincie? Oare ce ar face directorul Teatrului Radu Stanca, Chiriac, când are repetiții ore întregi cu actorii până o piesă iese bine? Arta de calitate nu se poate valoriza în 4 ore.
Nimeni nu spune să muncească 12 ore pe zi, dar arta se face din pasiune, nu la normă. Și cu multă repetiție. Ori toate noile cerințe ale lui Lupeș cu program de concerte, cu festivaluri, deplasări în țară și străinătate, nu sunt pe placul sindicaliștilor. Însă, o instituție ca Filarmonica de Stat Sibiu a reînviat sub bagheta lui Lupeș. Și la capitolul imagine publică și la capitolul calitate a interpretării. Dar mai este mult de muncă.
Așa că vine întrebarea firească: voi ce ați face în locul managerului Lupeș cu sindicaliștii? Procedează ei corect? Nu spun că nu ar trebui să își apere drepturile în instanță, ca toți angajații la stat. Dar provocarea de scandaluri publice, emiterea de comunicate de presă agresive la toate marile evenimente ale Filarmonicii, nu ajută pe nimeni. Nici pe ei, nici instituția. Din contră.
